Ţară de pripas

de Alexandru Vlahuţă

Un vechi tolbaş de vorbe late,

Om norocos din cale-afară,
S-a pomenit pe neaşteptate
Stăpân peste întreaga ţară.

Din ea-şi făcu o prăvălie,
Şi ca un negustor de treabă,
Pentru ca-n lume să se ştie,
Prinse-a striga de la tarabă

Poftiţi aici! Oricine are
Obrazul fără de ruşine
Ş-o conştiinţă de vânzare...
Poftiţi să faceţi târg cu mine!

Prostie, lene, linguşire,
Eu cumpăr tot. Veniţi aici!
Şi cei mai nărăviţi din fire
Mi-or fi tovarăşi şi amici.

Eu dau tot felul de noroace,
Căci sunt atoateţiitorul,
Măriri, averi... Să vie-ncoace
Toţi trântorii ce le duc dorul!...

Aşa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
Şi muşteriii vin de zor.

În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzură-n slujbe mari,
Câţi oameni fără căpătâi
N-ajunseră milionari!
Veniţi şi voi, străini calici,

Şi strângeţi tot ce-a mai rămas!...
. . . . . . . . . . . . . . .
Ce să mai faci? Ce să mai zici?

Sărmană ţară de pripas!

Sa aveti o zi FORDmidabila!

A mai căzut o stea

A mai căzut o stea! S-a mai dus un monstru sacru! S-a stins Frumosul de la Marea Neagră! Ne-au rămas pentru eternitate Limbă, Ismail, Patraulea, Somali şi toate celelalte mari roluri jucate de MARELE JEAN CONSTANTIN! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

"Autostrada" rusă

Aceasta este o "autostradă" din FederaţaRusă, merge de la Moscova la Yakutsk în Siberia.
Acest drum nu este asfaltat, chiar dacă este o şosea esenţială.
De fiecare dată când plouă, drumul este paralizat. Aceste fotografii au fost luate câteva zile după ploi abundente. Aproximativ 600 de autoturisme au rămas împotmoliteaici. Foametea şi lipsa de benzină au urmat. Conform martorilor, o femeie a dat naştere unui copil într-un autobuz public.

Echipele de construcţie se tem de a merge pe acest loc, deoarece în timpul unei vizite anterioare, au fost bătuţi de oameni care au rămas blocaţi pe parcursul câtorva zile. Oamenii au spart autoturisme în căutare de hrană şi de haine călduroase.
Benzina, alimentele, armele de foc şi cablurile de oţel sunt produsele cele mai căutate pe acest drum federal. Oh, şi rabdare!

Oare cât o fi taxa de autostradă?!?

Să aveţi o zi FORDmidabilă!

O ţară în genunchi

de Victor Ciutacu12/05/2010
jurnalul.ro

O ţară în care pensionarii stau cu orele în stradă şi iau bătaie de la jandarmii obligaţi prin ordin de zi pe unitate să-i căsăpească (fiindcă marele şi curajosul bărbat de stat călit în băile de mulţime aranjate de SPP se teme să dea ochii cu ei şi stă închis în palat), iar salariaţii şi şomerii se uită la ei la televizor, e descompusă moral şi statal. Se cheamă gubernie. A americanilor, a FMI, a camarilei lui Băsescu, a nesimţirii şi a lăsatului pe tânjeală. Habar nu am a cui mai e şi nici n-am chef să mă gândesc, tot gubernie rămâne.O ţară în care demnitarii amputează dreptul la o viaţă decentă al copiilor (executându-i la indemnizaţiile mamelor, tăindu-le pamperşii din spitalele oricum insalubre, înfometându-le programatic profesorii) şi anunţă sfidător că-şi cedează, "din solidaritate", toate veniturile bugetare până la sfârşitul anului e nimic altceva decât împărăţia hoţiei. Gestul miniştrilor de a recunoaşte că nu trăiesc din salarii şi nu contează pe ele se cheamă oficializare cu acte-n regulă (parafă, ştampilă rotundă şi semnătură) a statului mafiot. O ţară unde, pe fondul instaurării curbei de sacrificiu şi în paralel cu îndemnurile publice la chibzuinţă şi jertfă-n grup pe altarul de mucava al reformei statului, Guvernul aprobă investiţii publice în comuna premierului şi în curtea Preşedinţiei, iar şeful statului acuză-n grup vocile critice de trădare a interesului naţional, se întoarce-n timp cu minim 20 de ani.O ţară care se-mprumută de pe pieţele financiare internaţionale ca să achite acareturile scutului antirachetă, cumpără avioane second hand şi elicoptere de luptă în cuantum echivalent deficitului fondului public de pensii, în aceeaşi perioadă în care anunţă închiderea a 200 de spitale, e cel puţin iresponsabilă, dacă nu de-a dreptul criminală.O ţară în care serviciile secrete, poliţia şi procuratura au devenit intangibile, iar proaspăt realesul preşedinte face generali cu sutele, de calci pe ei ca pe dude, se numeşte unitate militară de înfometare, umilinţă, şantaj şi represiune a propriei populaţii, că popoare sunt argentinienii şi cu grecii.O ţară care priveşte-n tăcere cum preşedintele în exerciţiu anunţă hăhăind (din mijlocul gărzilor de corp, în drum spre limuzina blindată de 150.000 de euro) că taie el dintr-un condei (fără vreo consultare publică prealabilă, dar cu acordul complice al liderilor sindicali corupţi/şantajabili şi a vârfurilor unui patronat fără angajaţi, dar cu stele pe umeri) un sfert din oxigenul financiar al propriului electorat şi că o face de grija suveranităţii statale a poporului se cheamă delimitare administrativ-teritorială a unui ţarc de oi.O ţară unde măsurile de-o cruntă austeritate sunt sărbătorite în aceeaşi seară printr-o recepţie grandioasă, cu şampanie, caviar şi alte delicateţuri pentru oameni fini, e scuipată-n faţă, pălmuită, batjocorită, umilită, pusă-n genunchi şi lovită-n barbă.
O ŢARĂ CARE NU E-N STARE SĂ SE RIDICE DIN GENUNCHI E CONDAMNATĂ DE ISTORIE LA TIRANIE.!
Sa aveti o zi FORDmidabila!

Cerşetorul de solidaritate

Te ştiu de mult, mi te agăţi în fiecare zi de picioare, umil şi mieros ca un cerşetor. Întorc îngreţoşat capul şi te aud cum mă înjuri pe la spate de mamă. N-ai nevoie de banul meu, obrazul ăla gros îţi plesneşte de sănătate, dar aşa te-ai învăţat: să mă buzunăreşti, să mă fraiereşti, să mă faci. Pentru tine, am fost întotdeauna un prost bun de jefuit. Ai mei m-au învăţat să las de la mine, să învăţ, să las loc de bună ziua şi chiar să fiu căpos ca să răzbesc, dar nu mi-au zis nimic despre tupeu.
Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin. Ce altceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azi solidaritatea mea? Spui că ţi-e greu, că trebuie să fim solidari în faţa crizei. Eu, solidar cu tine?! N-am nimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta. Când tu te-ndopai, eu strângeam cureaua. Când tu petreceai la iarbă verde cu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeai folcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore peste program. Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani la stat, eu băgam sâmbete şi duminici la privat ca disperatul. Ştiu că nu-nţelegi cum e cu privatul decât dacă are şi un Channel în coadă.
Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-mi paradă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingi un bec în cameră, ca să te vadă strada că şi tu te restrângi. Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitul anului, ca să mă convingi că şi tu suferi. Ce-ţi lua să te gândeşti la "austeritate" anul trecut, când te spărgeai în chermeze electorale? Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt, tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.
Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, în loc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, să fie ei solidari cu tine. Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi de pamperşii lui fi-miu. E spre binele tău, crede-mă!
Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tău monstruos. Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe la cinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care mă umileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mă trimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.
Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cu vederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni. Printr-o glumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de la naştere. M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitar aş fi vrut eu să fiu. Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, din frică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic în talk-show-uri şi în gazete.Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor. Nu ştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea mult să-ţi spun România. Eşti Fratele meu mai mare, manelistul. Ştiu că nu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, ci doar DISPREŢ.
Scris de Florin Negrutiu în ziarul Gândul din 13 mai 2010
Să aveţi o zi FORDmidabilă!

Dobitocul de Cocosvar - Membru aspirant al Atlasului de mitocanie urbana

Abia a reusit Primaria Vulcan in urma cu doua-trei saptamani sa monteze cateva cosuri de gunoi in zona sensului giratoriu din cartierul Cocosvar al Vulcanului, ca s-a si gasit un membru al speciei nominalizate in titlu, care sa dea pur si simplu foc unuia. Ce-o fi avand cu el...?!? Poate doar neuronul lui obosit stie! Atlasul de mitocanie urbana ramane deschis!!!

Sa aveti o zi FORDmidabila!