"Fii tu insuti schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume"- Mahatma Gandhi
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
luni, 18 octombrie 2010
vineri, 15 octombrie 2010
ARLECHINO SI PRIETENII
Teatrul dramatic I.D.SIRBU din Petrosani va invita sa vizionati comedia cu acest titlu sambata 16.10.2010, la ora 18.00. Pretul unui bilet doar 10 lei.
miercuri, 6 octombrie 2010
luni, 27 septembrie 2010
joi, 17 iunie 2010
Lista rusinii
Intrati pe www.listarusinii.ro sa vedeti cui trebuie sa multumiti pentru situatia parintilor si bunicilor vostri. RUSINE !
Sa aveti o zi FORDmidabila!
duminică, 30 mai 2010
Ţară de pripas
de Alexandru Vlahuţă
Om norocos din cale-afară,
S-a pomenit pe neaşteptate
Stăpân peste întreaga ţară.
Din ea-şi făcu o prăvălie,
Şi ca un negustor de treabă,
Pentru ca-n lume să se ştie,
Prinse-a striga de la tarabă
Poftiţi aici! Oricine are
Obrazul fără de ruşine
Ş-o conştiinţă de vânzare...
Poftiţi să faceţi târg cu mine!
Prostie, lene, linguşire,
Eu cumpăr tot. Veniţi aici!
Şi cei mai nărăviţi din fire
Mi-or fi tovarăşi şi amici.
Eu dau tot felul de noroace,
Căci sunt atoateţiitorul,
Măriri, averi... Să vie-ncoace
Toţi trântorii ce le duc dorul!...
Aşa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
Şi muşteriii vin de zor.
În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzură-n slujbe mari,
Câţi oameni fără căpătâi
N-ajunseră milionari!
Veniţi şi voi, străini calici,
Şi strângeţi tot ce-a mai rămas!...
. . . . . . . . . . . . . . .
Ce să mai faci? Ce să mai zici?
Sărmană ţară de pripas!
Sa aveti o zi FORDmidabila!
joi, 27 mai 2010
A mai căzut o stea
A mai căzut o stea! S-a mai dus un monstru sacru! S-a stins Frumosul de la Marea Neagră! Ne-au rămas pentru eternitate Limbă, Ismail, Patraulea, Somali şi toate celelalte mari roluri jucate de MARELE JEAN CONSTANTIN! Dumnezeu să-l odihnească în pace!
duminică, 23 mai 2010
"Autostrada" rusă
Aceasta este o "autostradă" din FederaţaRusă, merge de la Moscova la Yakutsk în Siberia.
Acest drum nu este asfaltat, chiar dacă este o şosea esenţială.
De fiecare dată când plouă, drumul este paralizat. Aceste fotografii au fost luate câteva zile după ploi abundente. Aproximativ 600 de autoturisme au rămas împotmoliteaici. Foametea şi lipsa de benzină au urmat. Conform martorilor, o femeie a dat naştere unui copil într-un autobuz public.
Echipele de construcţie se tem de a merge pe acest loc, deoarece în timpul unei vizite anterioare, au fost bătuţi de oameni care au rămas blocaţi pe parcursul câtorva zile. Oamenii au spart autoturisme în căutare de hrană şi de haine călduroase. Acest drum nu este asfaltat, chiar dacă este o şosea esenţială.
De fiecare dată când plouă, drumul este paralizat. Aceste fotografii au fost luate câteva zile după ploi abundente. Aproximativ 600 de autoturisme au rămas împotmoliteaici. Foametea şi lipsa de benzină au urmat. Conform martorilor, o femeie a dat naştere unui copil într-un autobuz public.
Benzina, alimentele, armele de foc şi cablurile de oţel sunt produsele cele mai căutate pe acest drum federal. Oh, şi rabdare!
Oare cât o fi taxa de autostradă?!?
Să aveţi o zi FORDmidabilă!
duminică, 16 mai 2010
O ţară în genunchi
de Victor Ciutacu12/05/2010
jurnalul.ro
O ţară în care pensionarii stau cu orele în stradă şi iau bătaie de la jandarmii obligaţi prin ordin de zi pe unitate să-i căsăpească (fiindcă marele şi curajosul bărbat de stat călit în băile de mulţime aranjate de SPP se teme să dea ochii cu ei şi stă închis în palat), iar salariaţii şi şomerii se uită la ei la televizor, e descompusă moral şi statal. Se cheamă gubernie. A americanilor, a FMI, a camarilei lui Băsescu, a nesimţirii şi a lăsatului pe tânjeală. Habar nu am a cui mai e şi nici n-am chef să mă gândesc, tot gubernie rămâne.O ţară în care demnitarii amputează dreptul la o viaţă decentă al copiilor (executându-i la indemnizaţiile mamelor, tăindu-le pamperşii din spitalele oricum insalubre, înfometându-le programatic profesorii) şi anunţă sfidător că-şi cedează, "din solidaritate", toate veniturile bugetare până la sfârşitul anului e nimic altceva decât împărăţia hoţiei. Gestul miniştrilor de a recunoaşte că nu trăiesc din salarii şi nu contează pe ele se cheamă oficializare cu acte-n regulă (parafă, ştampilă rotundă şi semnătură) a statului mafiot. O ţară unde, pe fondul instaurării curbei de sacrificiu şi în paralel cu îndemnurile publice la chibzuinţă şi jertfă-n grup pe altarul de mucava al reformei statului, Guvernul aprobă investiţii publice în comuna premierului şi în curtea Preşedinţiei, iar şeful statului acuză-n grup vocile critice de trădare a interesului naţional, se întoarce-n timp cu minim 20 de ani.O ţară care se-mprumută de pe pieţele financiare internaţionale ca să achite acareturile scutului antirachetă, cumpără avioane second hand şi elicoptere de luptă în cuantum echivalent deficitului fondului public de pensii, în aceeaşi perioadă în care anunţă închiderea a 200 de spitale, e cel puţin iresponsabilă, dacă nu de-a dreptul criminală.O ţară în care serviciile secrete, poliţia şi procuratura au devenit intangibile, iar proaspăt realesul preşedinte face generali cu sutele, de calci pe ei ca pe dude, se numeşte unitate militară de înfometare, umilinţă, şantaj şi represiune a propriei populaţii, că popoare sunt argentinienii şi cu grecii.O ţară care priveşte-n tăcere cum preşedintele în exerciţiu anunţă hăhăind (din mijlocul gărzilor de corp, în drum spre limuzina blindată de 150.000 de euro) că taie el dintr-un condei (fără vreo consultare publică prealabilă, dar cu acordul complice al liderilor sindicali corupţi/şantajabili şi a vârfurilor unui patronat fără angajaţi, dar cu stele pe umeri) un sfert din oxigenul financiar al propriului electorat şi că o face de grija suveranităţii statale a poporului se cheamă delimitare administrativ-teritorială a unui ţarc de oi.O ţară unde măsurile de-o cruntă austeritate sunt sărbătorite în aceeaşi seară printr-o recepţie grandioasă, cu şampanie, caviar şi alte delicateţuri pentru oameni fini, e scuipată-n faţă, pălmuită, batjocorită, umilită, pusă-n genunchi şi lovită-n barbă.
O ŢARĂ CARE NU E-N STARE SĂ SE RIDICE DIN GENUNCHI E CONDAMNATĂ DE ISTORIE LA TIRANIE.!
Sa aveti o zi FORDmidabila!
jurnalul.ro
O ţară în care pensionarii stau cu orele în stradă şi iau bătaie de la jandarmii obligaţi prin ordin de zi pe unitate să-i căsăpească (fiindcă marele şi curajosul bărbat de stat călit în băile de mulţime aranjate de SPP se teme să dea ochii cu ei şi stă închis în palat), iar salariaţii şi şomerii se uită la ei la televizor, e descompusă moral şi statal. Se cheamă gubernie. A americanilor, a FMI, a camarilei lui Băsescu, a nesimţirii şi a lăsatului pe tânjeală. Habar nu am a cui mai e şi nici n-am chef să mă gândesc, tot gubernie rămâne.O ţară în care demnitarii amputează dreptul la o viaţă decentă al copiilor (executându-i la indemnizaţiile mamelor, tăindu-le pamperşii din spitalele oricum insalubre, înfometându-le programatic profesorii) şi anunţă sfidător că-şi cedează, "din solidaritate", toate veniturile bugetare până la sfârşitul anului e nimic altceva decât împărăţia hoţiei. Gestul miniştrilor de a recunoaşte că nu trăiesc din salarii şi nu contează pe ele se cheamă oficializare cu acte-n regulă (parafă, ştampilă rotundă şi semnătură) a statului mafiot. O ţară unde, pe fondul instaurării curbei de sacrificiu şi în paralel cu îndemnurile publice la chibzuinţă şi jertfă-n grup pe altarul de mucava al reformei statului, Guvernul aprobă investiţii publice în comuna premierului şi în curtea Preşedinţiei, iar şeful statului acuză-n grup vocile critice de trădare a interesului naţional, se întoarce-n timp cu minim 20 de ani.O ţară care se-mprumută de pe pieţele financiare internaţionale ca să achite acareturile scutului antirachetă, cumpără avioane second hand şi elicoptere de luptă în cuantum echivalent deficitului fondului public de pensii, în aceeaşi perioadă în care anunţă închiderea a 200 de spitale, e cel puţin iresponsabilă, dacă nu de-a dreptul criminală.O ţară în care serviciile secrete, poliţia şi procuratura au devenit intangibile, iar proaspăt realesul preşedinte face generali cu sutele, de calci pe ei ca pe dude, se numeşte unitate militară de înfometare, umilinţă, şantaj şi represiune a propriei populaţii, că popoare sunt argentinienii şi cu grecii.O ţară care priveşte-n tăcere cum preşedintele în exerciţiu anunţă hăhăind (din mijlocul gărzilor de corp, în drum spre limuzina blindată de 150.000 de euro) că taie el dintr-un condei (fără vreo consultare publică prealabilă, dar cu acordul complice al liderilor sindicali corupţi/şantajabili şi a vârfurilor unui patronat fără angajaţi, dar cu stele pe umeri) un sfert din oxigenul financiar al propriului electorat şi că o face de grija suveranităţii statale a poporului se cheamă delimitare administrativ-teritorială a unui ţarc de oi.O ţară unde măsurile de-o cruntă austeritate sunt sărbătorite în aceeaşi seară printr-o recepţie grandioasă, cu şampanie, caviar şi alte delicateţuri pentru oameni fini, e scuipată-n faţă, pălmuită, batjocorită, umilită, pusă-n genunchi şi lovită-n barbă.
O ŢARĂ CARE NU E-N STARE SĂ SE RIDICE DIN GENUNCHI E CONDAMNATĂ DE ISTORIE LA TIRANIE.!
Sa aveti o zi FORDmidabila!
joi, 13 mai 2010
Cerşetorul de solidaritate
Te ştiu de mult, mi te agăţi în fiecare zi de picioare, umil şi mieros ca un cerşetor. Întorc îngreţoşat capul şi te aud cum mă înjuri pe la spate de mamă. N-ai nevoie de banul meu, obrazul ăla gros îţi plesneşte de sănătate, dar aşa te-ai învăţat: să mă buzunăreşti, să mă fraiereşti, să mă faci. Pentru tine, am fost întotdeauna un prost bun de jefuit. Ai mei m-au învăţat să las de la mine, să învăţ, să las loc de bună ziua şi chiar să fiu căpos ca să răzbesc, dar nu mi-au zis nimic despre tupeu.
Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin. Ce altceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azi solidaritatea mea? Spui că ţi-e greu, că trebuie să fim solidari în faţa crizei. Eu, solidar cu tine?! N-am nimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta. Când tu te-ndopai, eu strângeam cureaua. Când tu petreceai la iarbă verde cu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeai folcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore peste program. Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani la stat, eu băgam sâmbete şi duminici la privat ca disperatul. Ştiu că nu-nţelegi cum e cu privatul decât dacă are şi un Channel în coadă.
Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-mi paradă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingi un bec în cameră, ca să te vadă strada că şi tu te restrângi. Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitul anului, ca să mă convingi că şi tu suferi. Ce-ţi lua să te gândeşti la "austeritate" anul trecut, când te spărgeai în chermeze electorale? Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt, tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.
Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, în loc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, să fie ei solidari cu tine. Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi de pamperşii lui fi-miu. E spre binele tău, crede-mă!
Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tău monstruos. Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe la cinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care mă umileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mă trimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.
Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cu vederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni. Printr-o glumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de la naştere. M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitar aş fi vrut eu să fiu. Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, din frică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic în talk-show-uri şi în gazete.Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor. Nu ştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea mult să-ţi spun România. Eşti Fratele meu mai mare, manelistul. Ştiu că nu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, ci doar DISPREŢ.
Scris de Florin Negrutiu în ziarul Gândul din 13 mai 2010
Să aveţi o zi FORDmidabilă!
Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin. Ce altceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azi solidaritatea mea? Spui că ţi-e greu, că trebuie să fim solidari în faţa crizei. Eu, solidar cu tine?! N-am nimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta. Când tu te-ndopai, eu strângeam cureaua. Când tu petreceai la iarbă verde cu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeai folcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore peste program. Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani la stat, eu băgam sâmbete şi duminici la privat ca disperatul. Ştiu că nu-nţelegi cum e cu privatul decât dacă are şi un Channel în coadă.
Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-mi paradă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingi un bec în cameră, ca să te vadă strada că şi tu te restrângi. Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitul anului, ca să mă convingi că şi tu suferi. Ce-ţi lua să te gândeşti la "austeritate" anul trecut, când te spărgeai în chermeze electorale? Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt, tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.
Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, în loc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, să fie ei solidari cu tine. Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi de pamperşii lui fi-miu. E spre binele tău, crede-mă!
Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tău monstruos. Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe la cinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care mă umileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mă trimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.
Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cu vederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni. Printr-o glumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de la naştere. M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitar aş fi vrut eu să fiu. Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, din frică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic în talk-show-uri şi în gazete.Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor. Nu ştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea mult să-ţi spun România. Eşti Fratele meu mai mare, manelistul. Ştiu că nu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, ci doar DISPREŢ.
Scris de Florin Negrutiu în ziarul Gândul din 13 mai 2010
Să aveţi o zi FORDmidabilă!
luni, 10 mai 2010
Dobitocul de Cocosvar - Membru aspirant al Atlasului de mitocanie urbana
Abia a reusit Primaria Vulcan in urma cu doua-trei saptamani sa monteze cateva cosuri de gunoi in zona sensului giratoriu din cartierul Cocosvar al Vulcanului, ca s-a si gasit un membru al speciei nominalizate in titlu, care sa dea pur si simplu foc unuia. Ce-o fi avand cu el...?!? Poate doar neuronul lui obosit stie! Atlasul de mitocanie urbana ramane deschis!!!
Sa aveti o zi FORDmidabila!
luni, 26 aprilie 2010
Dumnezeu vs. stiinta
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…:
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
Esti crestin, nu-i asa, fiule?
Da, dle, spune studentul
Deci crezi in Dumnezeu?
Cu siguranta
Dumnezeu e bun?
Desigur, Dumnezeu e bun.
E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
Da
Tu esti bun sau rau?
Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
Da, dle. As incerca.
Deci esti bun.
N-as spune asta.
Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
Pai…, da, spune studentul
Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”
De unde vine Satana?
Studentul ezita. De la Dumnezeu.
Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
Da, dle.
Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
Da
Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
Da
Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
Nu, dle. Nu L-am vazut.
Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
Nu, dle, nu l-am auzit.
L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
Nu, dle, ma tem ca nu.
Si totusi crezi in el?
Da.
Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
Dle profesor, exista caldura?
Da
Si exista frig?
Da, fiule, exista si frig.
Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice:
-Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458F de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corps sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
Dle profesor vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?
Poti explica in ce fel?
Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.
PS: Studentul era Albert Einstein.
Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921…
Sa aveti o zi FORDmidabila!
duminică, 25 aprilie 2010
Minerii din Afganistan – slujbasii din iad
Mineritul reprezinta, in genere, una dintre cele mai grele si mai periculoase meserii din lume. A practica aceasta slujba in Afganistan este insa cu atat mai dificil, iar fotografiile realizate de mai multi ziaristi rusi tin sa sustina afirmatia ca minerii afgani sunt cu adevarat slujbasii din iad.
Intr-o zi buna, un miner afgan poate castiga pana la 10 dolari desi, de cele mai multe ori, remuneratia pentru o zi de munca nu atinge nici macar jumatate din aceasta suma. In plus, situatia dezastruoasa a drumurilor care duc catre mine, ii determina pe acestia sa plateasca aproape dublu pentru transport, mancare si adapost decat ar plati un om obisnuit. Conditiile in care se lucreaza sunt inumane iar despre protectia muncii nici macar nu se discutaAfganistanul este una dintre cele mai sarace tari de pe glob, si asta in ciuda faptului ca in subsolurile sale se afla cantitati uriase inca neexploatate de pietre pretioase, carbune, minereuri feroase si petrol. Un studiu recent arata ca aproximativ 95% dintre resursele naturale ale Afganistanului au ramas neatinse de-a lungul timpului, si asta desi carbunii si pietrele pretioase sunt exploatate de aproximativ 6000 de ani.
In lipsa unei tehnologii moderne, minerii afgani extrag minereurile exact cum o faceau stramosii lor in urma cu secole: cu ciocanul.
Sursa:www.descopera.ro
Sa aveti o zi FORDmidabila!
luni, 19 aprilie 2010
Citatul zilei
"Construieste-ti in minte o imagine a reusitei tale. Pastreaza aceasta imagine cu tenacitate, nu ii permite sa dispara. Mintea ta va cauta modalitati de a dezvolta aceasta imagine ... Si nu-ti imagina nici un fel de obstacole!"
Norman Vincent Peale
Va doresc o saptamana FORDmidabila!
Norman Vincent Peale
Va doresc o saptamana FORDmidabila!
vineri, 2 aprilie 2010
Peste 1000 de mineri au fumat Ultima ţigară de la gura puţului…
Râdem, dar nu e râsul nostru.
Peste 1000 de mineri au fumat Ultima ţigară de la gura puţului…
Scris in 1 aprilie 2010 de Mircea Bujorescu in Gazeta Vaii Jiului
Umbli pe stradă, prin magazine, pe la pieţe, pe la second-hand, prin restaurante, cârciumi şi cârciumioare. Mă rog, prin toate locurile pe unde se poate „socializa”.
Indubitabil (şi invariabil) după „cura de socializare” (gen “Ce mai faci, cum o mai duci?”, „Ai luat miel?”, “Tu-le mama lor de hoţi!”, etc.) urmează – tot invariabil -urarea, spusă în colţul gurii, „Sărbători Fericite!”.
Astăzi (joi, 1 aprilie, zi de toată pomina!) neavând prea multă treabă, nici prea mulţi bani (fiindcă, în ultima săptămână, nu am apucat să iau mită, mă asculta DNA-ul!) dar nici prea multe datorii, ca să fiu “executat silit” am bântuit prin aceste locuri.
În afară de o anume disperare de a cumpăra de toate („e promoţie, dragă, uite că e mai ieftin!”) pe feţele tuturor concetăţenilor mei plana un iz de bucurie, la unii mai vizibilă, în cazul altora atent disimulată.
Dezavantajul oraşelor mici este că, fiind târgul mic, toată lumea ştie pe toată lumea, ne ştim unii pe alţii, care cu care „se ţine”, câte neveste a avut, cum a trecut prin viaţă, cum
şi-a pricopsit copiii, cât, unde şi cu cine bea. Faptul de a cunoaşte multă lume şi de a fi cunoscut de multă lume poate fi un avantaj sau , după caz, un dezavantaj. Ieri, pentru mine, a fost un dezavantaj.
Iată de ce…
…Se oprise ropotul de ploaie (vai, ploile de primăvară!) când m-a inoportunat unul dintre cei peste 1000 de diponibilizaţi de la CNH. Un om pe care-l ştiu, îl apreciez şi, uneori, chiar îl invidiez. Aşa, ca sentiment pământean…
Afişează o …mină optimistă. A scăpat de mina… mină. Peste 18 luni merge în pensie. Dar numai „mina” e de el. Nu e fericit. Zice: “Eu, ca eu, dar copiii, copiii mei, după cum merg lucrurile, ce vor face cu şcoala lor?”.
…La o bere, împreună cu amicul meu – disponibilizatul – m-am gândit câtă tristeţe, câtă deznădejde, câtă lipsă de orizont se poate ascunde în spatele acestui cuvânt de dânşii inventat -disponibilizare. Ca un glonţ crestat, ca acelea meşterite de killerii profesionişti, mi-a trecut prin cap titlul acestui articol: “Peste 1000 de mineri au fumat ultima ţigară de la gura puţului”.
Numai cine nu ştie o iotă despre minerit şi mineri, numai cine nu a cunoscut acest alt “univers” al subteranului nu va înţelege-niciodată această sintagmă – ţigara de la gura puţului. Şi nu realizează, măcar mental, de ce tremură mâna minerului, căutând, printre foastenele de lângă puţ, ţigara ascunsă la intrarea în şut. Abia după primul fum tras adânc în piept, în sinele lui trist, dar nu deznădăjduit, minerul îşi spune „Mulţam, Doamne, am mai trăit o zi!”
Hristos a înviat!
vineri, 12 martie 2010
Citatul zilei
Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si tu poti deveni mare! Mark Twain
Sa aveti o zi FORDmidabila!
Sa aveti o zi FORDmidabila!
marți, 9 martie 2010
Citatul zilei
Progreseaza si nu te opri niciodata pentru ca progresul inseamna perfectiune. Progreseaza si nu te teme de tepii din cale, pentru ca ei atrag doar sangele stricat! Kahlil Gibran - "The Visit of Wisdom"
Sa aveti o zi FORDmidabila!
Sa aveti o zi FORDmidabila!
vineri, 26 februarie 2010
Citatul zilei
Nu te teme niciodata de umbre. Ele iti arata ca exista lumina in apropiere!
Sa aveti un weekend FORDmidabil!
Sa aveti un weekend FORDmidabil!
sâmbătă, 20 februarie 2010
Citatul zilei
"In viata nu e important sa ai carti bune, ci sa le joci bine pe cele pe care le ai!" Josh Billings
Sa aveti o zi FORDmidabila!
Sa aveti o zi FORDmidabila!
vineri, 12 februarie 2010
Eddy, pui de tarfa
Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu" prezintã în data de 13.02.2010, orele 18,00 prima premierã a acestui an cu spectacolul “EDDY PUI DE TÂRFÔ de Jerome Robart, Traducerea: Nicolae Weisz.
Teatrul ii face pe oameni mai buni! Mergeti la teatru!
Pentru rezervari de bilete, contactati-ma la tel. 0722826919. Pret bilet DOAR 10 lei!
Sa aveti o zi FORDmidabila!
Citatul zilei
"Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta!" Nicolae Iorga
Sa aveti o zi FORDmidabila!
Sa aveti o zi FORDmidabila!
sâmbătă, 6 februarie 2010
Citatul zilei
"Obstacolele sunt acele lucruri groaznice pe care le vezi cand iti iei ochii de la telul tau!" Henry Ford
Sa aveti o zi FORDmidabila!
Sa aveti o zi FORDmidabila!
marți, 2 februarie 2010
Citatul zilei
"Niciodata nu ti se da o dorinta fara sa ti se dea deasemenea si puterea sa o transformi in realitate. Va trebui totusi sa muncesti ca sa reusesti asta!" Richard Bach
joi, 7 ianuarie 2010
Ţara lui Impozit Vodă
de Adrian Paunescu
Noi suntem ţara lui Impozit Vodă,
La noi, tot perceptorii sunt la modă,
Ne zbatem în impozite şi-n lanţuri,
Sub grele ministere de finanţuri.
Astfel că, zilnic, statul ne înşală,
Plătind birocraţia mondială,
Că am ajuns o biată colonie
Şi numele nici nu ni se mai ştie.
Şi ne distruge cine ne repară,
Ca să ne pierdem numele de ţară,
Nu mai avem nici şcoli şi nici spitale,
Dar tot plătim la taxe infernale.
De-a pururi, România la răscruce,
Nimic pe-aicea nu se mai produce
Şi facem liniştiţi ce ni se cere,
Cu oameni mai puţini ca ministere.
Că mai lucrează, ocolească-i vina,
Dobânda, avocaţii şi rugina,
Noi suntem ţara lui Impozit Mare,
Aici se pune taxă, când se moare.
Şi unghia, când creşte, se plăteşte,
Noi suntem ţara lui Impozit-Peşte,
Plătim şi suveranitatea fostă,
Când zicem nu, când zicem da, ne costă.
Noi suntem ţara taxei indecente,
Ne exprimăm în minus şi-n procente,
Impozit, după cum suntem, ne cheamă,
Noi suntem ţara-taxă, ţara-vamă.
Amanţi de cârpă ai credinţei laxe,
Puternici în impozite şi-n taxe
Şi culmea e că, din întreaga plată,
Nimic nu ni se-ntoarce niciodată.
Poporul dă şi statul ia cât poate,
Guvernul papă, cu plăcere, toate
Şi-i mai rămâne, totuşi, din greşeală,
Un strop şi pentru criza mondială.
Tot noi plătim umili această odă:
Noi suntem ţara lui Impozit Vodă,
Potopul nu e-n stare să ne spele,
Sub biruinţa birurilor grele.
8 august 1998, Băneşti
Sa aveti o zi FORDmidabila!
Noi suntem ţara lui Impozit Vodă,
La noi, tot perceptorii sunt la modă,
Ne zbatem în impozite şi-n lanţuri,
Sub grele ministere de finanţuri.
Astfel că, zilnic, statul ne înşală,
Plătind birocraţia mondială,
Că am ajuns o biată colonie
Şi numele nici nu ni se mai ştie.
Şi ne distruge cine ne repară,
Ca să ne pierdem numele de ţară,
Nu mai avem nici şcoli şi nici spitale,
Dar tot plătim la taxe infernale.
De-a pururi, România la răscruce,
Nimic pe-aicea nu se mai produce
Şi facem liniştiţi ce ni se cere,
Cu oameni mai puţini ca ministere.
Că mai lucrează, ocolească-i vina,
Dobânda, avocaţii şi rugina,
Noi suntem ţara lui Impozit Mare,
Aici se pune taxă, când se moare.
Şi unghia, când creşte, se plăteşte,
Noi suntem ţara lui Impozit-Peşte,
Plătim şi suveranitatea fostă,
Când zicem nu, când zicem da, ne costă.
Noi suntem ţara taxei indecente,
Ne exprimăm în minus şi-n procente,
Impozit, după cum suntem, ne cheamă,
Noi suntem ţara-taxă, ţara-vamă.
Amanţi de cârpă ai credinţei laxe,
Puternici în impozite şi-n taxe
Şi culmea e că, din întreaga plată,
Nimic nu ni se-ntoarce niciodată.
Poporul dă şi statul ia cât poate,
Guvernul papă, cu plăcere, toate
Şi-i mai rămâne, totuşi, din greşeală,
Un strop şi pentru criza mondială.
Tot noi plătim umili această odă:
Noi suntem ţara lui Impozit Vodă,
Potopul nu e-n stare să ne spele,
Sub biruinţa birurilor grele.
8 august 1998, Băneşti
Sa aveti o zi FORDmidabila!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Lista rusinii
