Peste 1000 de mineri au fumat Ultima ţigară de la gura puţului…

Râdem, dar nu e râsul nostru.
Peste 1000 de mineri au fumat Ultima ţigară de la gura puţului…
Scris in 1 aprilie 2010 de Mircea Bujorescu in Gazeta Vaii Jiului
Umbli pe stradă, prin magazine, pe la pieţe, pe la second-hand, prin restaurante, cârciumi şi cârciumioare. Mă rog, prin toate locurile pe unde se poate „socializa”.
Indubitabil (şi invariabil) după „cura de socializare” (gen “Ce mai faci, cum o mai duci?”, „Ai luat miel?”, “Tu-le mama lor de hoţi!”, etc.) urmează – tot invariabil -urarea, spusă în colţul gurii, „Sărbători Fericite!”.
Astăzi (joi, 1 aprilie, zi de toată pomina!) neavând prea multă treabă, nici prea mulţi bani (fiindcă, în ultima săptămână, nu am apucat să iau mită, mă asculta DNA-ul!) dar nici prea multe datorii, ca să fiu “executat silit” am bântuit prin aceste locuri.
În afară de o anume disperare de a cumpăra de toate („e promoţie, dragă, uite că e mai ieftin!”) pe feţele tuturor concetăţenilor mei plana un iz de bucurie, la unii mai vizibilă, în cazul altora atent disimulată.
Dezavantajul oraşelor mici este că, fiind târgul mic, toată lumea ştie pe toată lumea, ne ştim unii pe alţii, care cu care „se ţine”, câte neveste a avut, cum a trecut prin viaţă, cum
şi-a pricopsit copiii, cât, unde şi cu cine bea. Faptul de a cunoaşte multă lume şi de a fi cunoscut de multă lume poate fi un avantaj sau , după caz, un dezavantaj. Ieri, pentru mine, a fost un dezavantaj.
Iată de ce…
…Se oprise ropotul de ploaie (vai, ploile de primăvară!) când m-a inoportunat unul dintre cei peste 1000 de diponibilizaţi de la CNH. Un om pe care-l ştiu, îl apreciez şi, uneori, chiar îl invidiez. Aşa, ca sentiment pământean…
Afişează o …mină optimistă. A scăpat de mina… mină. Peste 18 luni merge în pensie. Dar numai „mina” e de el. Nu e fericit. Zice: “Eu, ca eu, dar copiii, copiii mei, după cum merg lucrurile, ce vor face cu şcoala lor?”.
…La o bere, împreună cu amicul meu – disponibilizatul – m-am gândit câtă tristeţe, câtă deznădejde, câtă lipsă de orizont se poate ascunde în spatele acestui cuvânt de dânşii inventat -disponibilizare. Ca un glonţ crestat, ca acelea meşterite de killerii profesionişti, mi-a trecut prin cap titlul acestui articol: “Peste 1000 de mineri au fumat ultima ţigară de la gura puţului”.
Numai cine nu ştie o iotă despre minerit şi mineri, numai cine nu a cunoscut acest alt “univers” al subteranului nu va înţelege-niciodată această sintagmă – ţigara de la gura puţului. Şi nu realizează, măcar mental, de ce tremură mâna minerului, căutând, printre foastenele de lângă puţ, ţigara ascunsă la intrarea în şut. Abia după primul fum tras adânc în piept, în sinele lui trist, dar nu deznădăjduit, minerul îşi spune „Mulţam, Doamne, am mai trăit o zi!”
Hristos a înviat!