O alta poezie a lui Ion Pribeagu

Mac-Mac

În tramvaiul care duce
Din Lipscani în Ghica Tei
Plin de lume anonimă
De bărbaţi şi de femei,
S-a urcat o cuconiţă
Cu superbe rotunjimi.
Trup felin, plin de ispite,
Dur, rotund şi voinicel
Parcă ar fi sculptat cu dalta
Lui Rodin sau Praxitel.
După ea, se urcă un tânăr –
Tip donjuan sadea,
Care nu ştiu din ce pricini
Se cam îndesa în ea
Doamna foarte indignată,
L-a privit cu mult temei,
Însă tot mai mult măgarul
Se îndesa în ... viaţa ei.
Că deodată cuconiţa
Nu s-a mai putut abţine
Şi i-a spus:
- Ascultă june,
Nu te simţi sau nu ţi-e bine?
Ce te îndeşi ca la pomană
Când nici nu ştiu cine eşti
Cu metode de astea brute
Crezi că ai să mă cucereşti?
Află că sunt doctoriţă –
Chiar de nu m-arată faţa
Eu am tăiat toată viaţa!
Că de mai m-atingi odată
Peste trup sau peste braţe
Ţi-o tai jos în bucăţele
Imediat şi-o dau la raţe!
Iar femeile – vreo zece –
Din tramvaiul cel sărac,
Începură toate odată:
Mac, mac, maca, mac!


Sa aveti o zi FORDmidabila!